Cuptorul cu Lemne este una dintre cele mai cunoscute pizzerii bucureştene. Atît de cunoscută, încît crîşma de pe Pache Protopopescu, de-şi dă aere de restaurant la care nu poţi merge fără rezervare, este plină în fiecare seară. Frumos pentru ei, nasol pentru clienţi. Şi-o să fie nasol şi pentru ei dacă nu-şi scot din nou paznicii la înaintare.
Deunăzi, două doamne stăteau la o masă, la un pahar de vorbă şi-o pizza. Ca orice femeie care intră într-o cîrciumă cu pretenţii de restaurant, îşi lasă poşeta/geanta pe marginea scaunului. În fond, mai ales dacă dispui de o geantă de 20 de centimetri înalţime şi 35 lăţime, nu poţi s-o laşi pe o masă la care ar încăpea patru persoane pentru că nu-ţi mai rămîne loc de nimic - nici farfurie, nici tutun, nici telefon, nici măcar pahare.
Eh, numai că ziua în cauză s-a dovedit a nu fi tocmai bună pentru una dintre ele. La final, cînd dă să plătească, se întoarce, bagă mîna în geantă să caute portofelul şi… ia-l de unde nu-i. Un nene mai dubios, care a şezut pînă cu vreo zece minute mai înainte la masa din spatele ei, a avut grijă să o lase fără portofel. N-a luat cheia de la maşină, n-a luat nimic altceva decît portofelul. Că deh!, o fi avut nevoie de bani.
Partea proastă e alta: deşi în portofel nu era cine ştie ce sumă - cam de vreo trei pachete de ţigări, să zicem -, doamna în cauză a rămas fără următoarele: acte (şi aici vorbim de buletin şi altele de genul ăsta), carduri de credit/debit (şi probabil alte carduri tipic femeieşti, precum cele eliberate de farmacii) şi, fireşte, cei cîţiva poli, ba probabil şi altele.
Lăsînd la o parte umblătura care urmează pentru refacerea documentelor (în fond, nimic nu e mai enervant decît să stai pe la poliţie, pe la starea civilă şi pe la alte instituţii în care birocraţia domneşte în pace), de neam prost este reacţia pe care au avut-o angajaţii crîşmei. “Că, cum, doamnă, da’ ce, e obligaţia noastră să vă purtăm de grija portofelului?“. Dubios e puţin spus, cîtă vreme domnii în cauză aveau pînă nu demult paznici la intrare.
Mai mult decît atît, angajaţii de la Cuptorul cu Lemne s-au purtat ca nişte mitocani, incluzînd-o aici şi pe şefa de tură (sau de sală, de care-o mai fi fost şi ea). Cînd în cîrciuma ta s-a petrecut un furt, cel mai bine ar fi să taci şi să nu faci scandal, pentru că îi pierzi pe clienţii pe care îi ai în momentul ăla. Da’ de unde? Angajaţii crîşmei au dat-o-n diverse.
Concluzia ar fi următoarea: cele două doamne n-or să mai calce pe acolo prea curînd. Ba mai mult, mulţi dintre clienţii din seara respectivă n-or să mai mănînce acolo. Şi ca să fie tacîmul complet, de-acum înainte o să ştie toată lumea ce crîşmă e de evitat, pentru simplul motiv că la Cuptorul cu Lemne eşti furat ca-n codru şi tot tu eşti vinovat.
PS: La insistenţele martorului, trebuie să precizez că singurii care şi-au făcut treaba, în afară de hoţi, au fost poliţiştii de la secţia 9, care chiar au venit în mai puţin de două minute, au făcut poze, au luat declaraţii şamd. Ce-or reuşi să rezolve mai departe… asta e altă discuţie.
______________
Precizare: aceasta este o întîmplare cît se poate de adevărată, foarte recentă, care tocmai ce mi-a fost povestită de către un martor. Nu de alta, da’ poate e de interes public.
Postări
